octomber

Trec anotimpuri peste sufletul meu, trece vara, trec secunde răzlețe menite să-ți acapareze simțurile, viața. Uneori aș vrea să mă ascund înlăuntrul primului sentiment, să mă regăsesc, să pun punt, să o iau de la capăt. Mă tupilez în unghere de ramuri încolăcite pe ghemurile sorții și aștept. Când ridic privirea îmi dau seama că oriunde aș fi mă vei afla. Ce să fac? Mă dezmierd și mă descătușez de traiul canicular, mă îmbrac în zeghea așteptărilor și cu un ruginiu zâmbet, uitând oftatul, te primesc.
Mâine vei venit cu adevărat, astăzi te simt, îţi simt parfumul dulce de lemn uscat şi-ncerc să-ţi pipăi norii; astăzi te miros, îţi adulmec umezeala ce, oricum îmi intră-n oase, vreau să te respir; astăzi te aud, ascult bătăile ritmice ale inimiilor ce se strâng înfrigurate şi se sărută pe ascuns, ascult şoaptele dezmierdate ale vântului ce pălmuie uşor ultima frunză verde. Ai sosit cu tot alaiul tău şi mi-l prezinţi încântată de popasul, scurt ce-i drept, pe care îl vei face şi în viaţa mea. Am mai multe toamne, aştept mai multe primăveri. Mă răscoleşti, mă-ntârzii, mă faci să râd şi-mi provoci amintiri copilăreşti - aşa eşti tu, aşa am devenit eu.
Ploi răzleţe, murături, boboci în prima zi de școală, trenciuri colorate, umbrele, ghete, mănuşi croşetate, umezeală, cârcei, dureri de şale, răceli, ameţeli, vătălugi de coşuri amorţite încă, mere, pere, struguri, ţuică fiartă, sfârşit de vară, început de viaţă - ai venit.
Bine ai venit, Doamnă, bine ai venit, Toamnă, bine ai venit, copil iubit!