Să nu ne plângi Măicuță Sfântă și să nu-Ți sângereze
sufletul pentru păcatele noastre, nu-Ți întina harul pentru păcătoși ca noi.
Ascultă-ne și domesticește-ne. Rugile noastre nu
sunt ancestrale, nu sunt de iertare, am uitat să ne rugăm pentru ele; ruga
noastră nu este pentru familie, prieteni, vecini ori pentru cei în nevoi - vădane,
bolnavi, săraci, singuri, bătrâni au orfani, ne prefacem că nu există;
lacrimile noastre nu curg spre tămăduirea sufletelor încrâncenate ci spre
speranța noastră de înavuțire iar mulțumirile de ajutor le-am uitat, ni s-au
părut normale și de bun simț; teama noastră nu este de Tine, nici măcar de
uitarea Ta ori de neajutorul Tău, ne temem de cei în viață care nu ne sunt de
niciun folos, de cei de pe pământ care ne-au călcat în picioare și la
picioarele cărora ne târâm; rugile noastre sunt pentru obținerea puterii de a avea,
a lovi, a câștiga, a obține, a reuși și nu pentru a Te invita în sihăstria
noastră. Și toate aceste rugi ale noastre sunt adresate Ție, cea rămasă cu
privirea pironită spre cer, cea rămasă cu un șuvoi de suferințe nealinate de
puterile Tale.
Și nici eu nu sunt altfel....... A-Ți adresa o rugă,
pentru mine este o pioșenie în fapt; a-ți mulțumi pentru împlinirile mele din
ajutorul Tău nu îmi ajunge o eternitate. Și totuși mă rog Ție, Măicuță Sfântă. Astăzi îți
este ziua Adormirii, noaptea ridicării și clipa minunățirii că I-ai văzut -
moment numit în popor Adormirea Maicii
Domnului, Sfânta Maria Mare și, din anul 1902, Ziua Marinei.
Astăzi mă rog să Te bucuri de toate acestea, să
oftezi liniștită, să-Ți urmezi ruga din privire, să zâmbești așa cum numai Tu o
faci. Mă rog să uiți de noi, să nu ne mai auzi, să nu ne mai vezi, să nu ne mai
ajuți - nerecunoscătoare suflete ce suntem, și azi Te deranjăm.
Astăzi, să nu ne plângi, Măicuță Sfântă, astăzi, lasă-ne
pe noi să Te plângem.
