al meu timp....

De câte ori nu am visat să-mi țin timpul în palmă; știi, secundele acelea de efemeră fericire când toți și toate îți zâmbesc; sau orele înnourate când privești mut de uimire secundarul care, crezi, că tinde să se oprească la hotarul dintre ceruri și meleaguri. De câte ori nu mi-a venit să strâng nisipiul clepsidrei ce-mi trecea indiferent prin venele pulsând a melancolii de toamnă prea târzie. Timpul; am vrut să-l opresc în pumni, am vrut să-l străjuiesc în suflet, am vrut să nu-l mai vreau! Tot de atâtea ori am trecut din timp în timp. Au timpurile au trecut prin mine?
Toate sunt la vremea lor. Și când am dat drumul palmei, și pumnului, și sufletului, am știut că se va întoarce, am știut că mi-am dat drumul mie și că voi zbura, fără secundar, fără arcuri, fără a mă mai întoarce cineva - este timpul meu.