miercuri, 24 decembrie 2014

iubirii mele





Dacă eu aș fi pasăre, tu ai fi azurul dimineții spre care îmi îndrept zborul.
Dacă eu aș fi pământul, tu ai fi ploaia spre care îmi trăiesc viitorul.
Dacă eu aș fi soare, tu ai fi vântul spre care îmi alin dorul,
Dacă eu aș viața, tu ai fi clipa spre care îmi dau amorul.

Dar eu sunt un simplu om, ca o pasăre, ca un pământ, ca un soare, ca viața.
Iar tu ești în toate ale mele ești amorul, dorul, ploaia, ești dimineața.
Eu sunt în toate și toate alăturea de tine, mereu eu le trăiesc,
Toate adunate îți cântă, și azi, dragul meu -  eu te iubesc.


LA MULȚI ANI DRAGOSTEA MEA !

duminică, 28 septembrie 2014

Lecția I



       ”Eu nu mă tem de nimeni” - afirmă copilul 
    ”Cum?! Nu te temi de mama, de tata, de bunici, de bau - bau? Nu te temi de Dumnezeu?!” - întrebă omul mascându-și persiflarea din voce.
       ”Nu.” - veni imediat răspunsul, simplu, naiv, cu o ridicare din umeri.
      ”Acum, ești piciulică, dar tot o să vreau să-mi răspunzi. De ce? De ce nu ai nicio frică?” - era curios și în același timp vesel de ceea ce ar urma.
       ”Păi, cum să-ți fie frică de cei pe care-i iubești??” - și copilul își continuă joaca fără a băga de seamă stupoarea lăsată în urmă.

duminică, 14 septembrie 2014

ziua Înălțării Sfintei Cruci

  


    Nu știu dacă Sfânta Cruce chiar a fost găsită, măcar bucățele din ea; nu știu dacă toate tradițiile acestei zile îți pot aduce alinare, sănătate, belșug, dragoste. Am auzit de piatra nestemată a șerpilor ce-ți dă sănătate, am auzit de busuiocul alinător de dureri, am auzit de monedele sfințite ce-ți dau noroc peste ani, așa cum am auzit de mentă, busuioc, cimbru și măghiran că ar fi plante magice odată sfințite astăzi. Și am mai ascultat în pruncie povestea Crucii de la bunici, de la părinți, de la rude, și am luat aminte; tulburătoare poveste în mintea de atunci, o amintire vie în mintea de acum și un fior de veghe în clipa de față.
   Mă rog la Sfânta Cruce Înălțată astăzi, mă rog la vara care pleacă acum, mă rog la rodul toamnei ce azi a venit, mă rog la Cel pentru care cerurile s-au deschis din momentul acela. Nu pot decât să mă rog să accept cu ușurință că a fost așa cum trebuia să fie, altfel, nu se putea, altfel poate nu știam să mă rog............

vineri, 15 august 2014

Măicuței Sfinte





       Să nu ne plângi Măicuță Sfântă și să nu-Ți sângereze sufletul pentru păcatele noastre, nu-Ți întina harul pentru păcătoși ca noi.
       Ascultă-ne și domesticește-ne. Rugile noastre nu sunt ancestrale, nu sunt de iertare, am uitat să ne rugăm pentru ele; ruga noastră nu este pentru familie, prieteni, vecini ori pentru cei în nevoi - vădane, bolnavi, săraci, singuri, bătrâni au orfani, ne prefacem că nu există; lacrimile noastre nu curg spre tămăduirea sufletelor încrâncenate ci spre speranța noastră de înavuțire iar mulțumirile de ajutor le-am uitat, ni s-au părut normale și de bun simț; teama noastră nu este de Tine, nici măcar de uitarea Ta ori de neajutorul Tău, ne temem de cei în viață care nu ne sunt de niciun folos, de cei de pe pământ care ne-au călcat în picioare și la picioarele cărora ne târâm; rugile noastre sunt pentru obținerea puterii de a avea, a lovi, a câștiga, a obține, a reuși și nu pentru a Te invita în sihăstria noastră. Și toate aceste rugi ale noastre sunt adresate Ție, cea rămasă cu privirea pironită spre cer, cea rămasă cu un șuvoi de suferințe nealinate de puterile Tale.
       Și nici eu nu sunt altfel....... A-Ți adresa o rugă, pentru mine este o pioșenie în fapt; a-ți mulțumi pentru împlinirile mele din ajutorul Tău nu îmi ajunge o eternitate. Și totuși mă rog Ție, Măicuță Sfântă. Astăzi îți este ziua Adormirii, noaptea ridicării și clipa minunățirii că I-ai văzut - moment numit în popor Adormirea Maicii Domnului, Sfânta Maria Mare și, din anul 1902, Ziua Marinei.
       Astăzi mă rog să Te bucuri de toate acestea, să oftezi liniștită, să-Ți urmezi ruga din privire, să zâmbești așa cum numai Tu o faci. Mă rog să uiți de noi, să nu ne mai auzi, să nu ne mai vezi, să nu ne mai ajuți - nerecunoscătoare suflete ce suntem, și azi Te deranjăm.  

       Astăzi, să nu ne plângi, Măicuță Sfântă, astăzi, lasă-ne pe noi să Te plângem.

joi, 14 august 2014

ROBIN McLAURIN WILLIAMS

          


  
  Ai uitat să spui ”Rămas bun!” Am uitat să-ți spunem cât de mult te-am iubit! 
    
  
   Acum îți privești publicul de pe ecranul propriu; nu fii trist și nu ne întrista; adevărat, parcă rolul ăsta nu se potrivește firii tale, dar e un rol pe care l-ai jucat până la marele final. Misterios, ilogic, ca o mască îl porți spre disperarea noastră de a încerca o deslușire, o explicație, fie și ambiguă, a ultimei priviri de... sus.


       Te aplaudă o lume! O lume a fost și este la picioarele tale și azi, plângând. 
       Eu nu voi plânge, nu-mi dai voie și te-aș întrista, nu mai vreau să fii trist.
       Eu nu te voi uita, nu-mi permit să te uit nici când s-a stins ultimul reflector.
       Aș vrea să spun mai multe, dar a fost spus tot ce trebuia; aș vrea să râd ca să simt că trăiești, dar tu trăiești deja; aș vrea să-ți dovedesc că ești o Stea între stele dar ai ajuns deja la ele, aș vrea........ Bine, am înțeles acum, am să tac, am să râd, am să mi te amintesc, am să te iubesc.

    Rămas bun râsului tău,
 rămas bun plânsului tău, 
rămas bun Omule bun!

ROBIN McLAURIN WILLIAMS

   

luni, 11 august 2014

axa prioritară: RENAȘTEREA

       



       Am păcatele mele, ca tine sau ca altcineva; m-am născut cu ele, sunt în gena mea; le-am dobândit, le-am câștigat; le urmez și le vânez ca pe niște greșeli permanente explorate de promiscuitatea propriului meu suflet. Sunt ale mele, pe multe le-am acceptat, cu multe m-am luptat și pe restul le-am conceput înspre propria-mi apărare. O, dar am încercat mici debarasări, mici ajustări modelate din finețile unei dimineți primăvăratice; am încercat oprirea la prima autogară sau schimbarea macazului - uneori mi-a ieșit, alteori nu; uneori am ținut cont de păreri și opinii, oricât de controversate, alteori am trecut peste șoapte. Au trecut anii și obișnuința defectelor și păcatelor tinereții mi-a scrijelit dur existența astfel încât, astăzi, am ajuns să mă întreb dacă este posibil să mă schimb, să renunț la năravurile rele și să aduc pace mie. Pare greu dar nu imposibil. Prima întrebare este ”De ce?” A doua ”Ce pun în schimb?” A treia ”O fac pentru mine sau...?” Mă cunosc prea bine ca să nu-mi răspund sincer: ”Nu-mi mai este bine cu ele; bunătate și înțelegere; în primul rând pentru mine”.

       Am nevoie de finanțare comunitară europeană sau extrabugetară, am nevoie de ajutor, am nevoie de sfaturi, am nevoie de sponsori, am nevoie de nevoia de a mă naște curată, de a trăi curată, de a-mi impune curățenia sufletească ca pe o primordialitate de viață. Cine va investi pentru înfrumusețarea, pacea și liniștea permanentă a sufletului? Poate familia sau prietenii, poate societatea ori statul, poate primarul sau vecinul, poate țara sau U.E. sau ......; oricum, ar trebui să mă adresez cuiva care este dispus să ajute.
       Voi iniția un proiect, îi voi redacta nevoile, îi voi urmări finanțarea și îi voi atașa un mic avatar -  o coroniță verzuie ca o ultimă speranță plutitoare pe ape. Titlu? - axa prioritară: RENAȘTEREAEvident este un unicat și mai am de așteptat până cele câteva pagini vor primi acceptul, și, cu siguranță voi aștepta și în viața asta, și în oricare altă viață va mai veni, ajutorul sperat, gângurindu-mi aceeași întrebare de câteva secole încoace: pe noi, cei ce avem nevoie și vrem să renaștem, pe noi cine ne ajută ? 

duminică, 18 mai 2014


The next MICHAEL???


     
 Are aproape patru ani, se numește David și nu mai are nevoie de altă prezentare.
Vizionare plăcută!

duminică, 4 mai 2014

Explicația simplă a fericirii

     Nu există copii nefericiți sau așa ar trebui, să nu existe!
       Ei dau atâta  strălucire vieții noastre sărăcăcioase,
         Ei ne fac să  plângem de fericire.
          Nu există copii care să plângă de fericire, ei râd de fericire și dansează pentru ca noi să nu uităm.

           Noi am cam uitat; să ne reamintim............

duminică, 20 aprilie 2014

HRISTOS A-NVIAT !





     Sfintele Sărbători Pascale să vă țină mereu în lumină !
      Să aveți sănătate în trup și pace în suflet !
        Să vă adie primăvara cu parfum de natură proaspătă într-o perioadă toropită !
           Să vă coloreze viața cu tot ce e mai bun, mai plăcut și mai fericit trăirii voastre !

 HRISTOS A-NVIAT !



duminică, 6 aprilie 2014

Povestea lui Samson



       Am avut dintotdeauna animale de casă, adevărat, mai mult căței de diferite rase. 
       Nu-mi plăceau mâțele și nu le acordam prea multă atenție, asta până când l-am cunoscut pe Samson. Un mic ghem de blană, cu un ușor handicap dat de o naștere prematură și o sperietură permanentă de oameni, în general. S-a născut în urmă cu patru ani, al doilea, după o fetiță. Mama sa, neagra Baghera, fusese prinsă și unsă cu catran în plină lună februarie, pe un îngheț cumplit, de către ..., nici nu știu cum să le spun, hai să zicem copii răi și needucați. O persoană iubitoare a găsit-o, a spălat-o, a încălzit-o și, până să o ducă la veterinar s-a pomenit cu doi pui. A păstrat-o pe Baghera:



       și pe motanul Samson. Ea e cea mai jucăușă și mai dulcică ”neagră” din câte am cunoscut; nu aude prea bine cu o ureche și un ochișor îi lăcrimează permanent dar niciodată nu s-a plâns. Te salută bucuroasă când te vede, oricine ai fi, te salută puțin tristă când pleci și în rest doarme când e singură. Uneori o vezi la fereastră cum mișcă boticul după porumbei, alteori o cauți o zi întreagă și o găsești în al doisprezecelea ceas într-un ungher, adormită, fericită că te vede. S-a îngrășat și-i șade bine așa cum e, neagră toată și cu ochi verzi de smarald.
       Samson, ca... bărbat, e un leneș. Abia de te salută dacă te vede cu ceva de mâncare în mână și atunci nu scapi de el, îți linge fiece degețel în parte și te urmează până se prinde că nu mai primește nimic, te privește uimit că asta a fost tot, se linge pe blană și îți întoarce o mare coadă. Nu te joci cu el, fuge de jucării, de oameni, de orice nu cunoaște sau orice vede prima oară. L-am învățat un truc, trucul mângâierilor, și să vezi ce se întinde, cum ridică lăbuțele, pe rând, nu care cumva să sari vreuna. Dacă mă așez la înălțimea lui, vine, miroase, ia poziția și se preface adormit, dar cum îl ating, cum toarce. E fericit, așa cum ar trebui să fie tot neamul său. 
       Au avut noroc, și neagra Baghera, și leneșul Samson. Mai există și oameni iubitori de cei necuvântători.


       

miercuri, 12 februarie 2014

memento

     


    S-a întâmplat să aud un schimb de cuvinte între un tată și fiica lui în ultimele momente ale despărțirii pe aeroport. Tocmai se anunța plecarea. Lângă poarta de securitate, s-au îmbrățișat și tatăl i-a spus: "Te iubesc și îți doresc destul." Fata, zâmbind, i-a răspuns: "Tăticule, viața noastră împreună a fost mai mult decât destul. Dragostea ta a fost tot ce mi-am dorit vreodată. Îți doresc deasemenea destul, tata." 


       S-au sărutat și fiica a plecat. Tatăl a făcut câțiva pași înspre fereastra lângă care mă așezasem. Cum stătea acolo în picioare, puteam să văd că îl înecau lacrimile. Aș fi vrut  să-l îmbărbătez cumva, dar nu puteam intra în intimitatea unui om străin. El însuși, însă, a deschis conversația întrebându-mă: 

      - Vi s-a întâmplat vreodată, să vă luați rămas-bun de la cineva, știind că îl vedeți pentru ultima dată?

       - Da, mi s-a întâmplat, i-am răspuns. Scuzați-mă că vă întreb, dar de ce credeți că acesta a fost un rămas-bun pentru totdeauna?
       -Sunt bătrân, iar ea locuiește foarte departe. Mă așteaptă momente grele înainte și realitatea este că următoarea ei întoarcere aici va fi ca să mă ducă la groapă, spuse el. 
    -Pe când vă luați rămas bun, v-am auzit spunând, "Iți doresc destul". Pot să vă întreb ce înseamna asta?
         El începu să zâmbească. 
    -Asta este o urare care ni s-a păstrat de la generațiile anterioare. Părinții mei obișnuiau să le-o spună la toți...
       Omul făcu o mică pauză și se uită în sus ca și cum ar fi încercat să și-o amintească în detaliu, apoi zâmbi și mai mult.
       -Când spunem "Iți doresc destul," vrem ca cealaltă persoană să aibă viața plină cu destule lucruri care s-o susțină.
  Apoi, întorcându-se spre mine îmi recită din memorie următoarele:
    Îți doresc destul soare, care să-ți lumineze comportamentul, indiferent de cât de mohorâtă ar fi ziua.
   Îți doresc destulă ploaie, pentru a aprecia soarele cu atât mai mult.
     Îți doresc destulă fericire, ca să-ți țină spiritul viu cât vei trai.
   Îți doresc destulă durere, ca până și cea mai mică bucurie a vieții să ți se pară mai mare.
    Îți doresc destul câștig pentru a-ți satisface dorințele. 

    Îți doresc să pierzi destul, pentru a aprecia ceea ce ai.
   Îți doresc destule  salutări până a ajunge la finalul rămas-bun.


   Aici ochii lui se  umeziră din nou și se îndepărtă.



    Se spune ca ai  nevoie de un minut pentru a remarca o persoana specială, o ora ca s-o apreciezi, o zi ca s-o iubești și o viață întreagă ca s-o uiți.



Pentru el și pentru toți,


 VĂ DORESC DESTUL.