Colindă îngerii din cer, colindă pentru mine,
Dar tot ce vreau eu să le cer sunt neuitări de tine.
Şi glasul lor s-aude blând, iar clopotele-s dalbe,
Rămăi, te rog, la mine-n gând cât florile sunt albe.
Am tot sperat, am tot crezut să mai colind cu tine
Ultim Crăciun, ce n-a trecut, v-a trece peste mine.
Vreau să nu uiţi că te iubesc, ca-ntâia zi din lume,
Vreau să nu ştii cât mi-e de greu - nu mai am nume.
Colindă îngerii din cer, colinzi cu ei de-o vreme,
Zămbeşti: „Aicea nu mai este ger, copilă, nu te teme”.
Am prea puţine amintiri, acum, am doar durere,
N-am colindat nici de Crăciun, nici de „La revedere”.
Colindă pe pământul sfânt, în zori de zi, în noapte,
Colindă-mă măcar în gând, colindă-mă în şoapte.
Iar versul când s-o termina, cântarea va fi gata,
Închin atunci lumina mea – „Colinda pentru tata”.
5 decembrie 2010, orele 19,00 – după cruntă suferinţă s-a stins - colonel în rezervă Tiberiu Vitlinger.
Pentru cei ce n-au apucat să tragă salve, pentru cei ce nu l-au plâns, pentru cei ce l-au iubit, pentru cei ce nu-l vor uita – închinaţi o colindă şi un pahar – el v-a iubit pe toţi.
Tata nu mai e.....
şi parcă nici eu.
mi-e tare, tare dor de tine, tată
