într-o Sfântă zi de Vineri

       Sunt obosită și stingheră. Îmi simt sufletul înghețat și pustiit. Jinduiesc după miasmele copilăriei, și după mângâierile mamei, după ajutorul tatei, după privirea fratelui, după surâsul bunicilor; jinduiesc după sufletul curat. Azi, vă cer iertare. Iertați-mă pentru toate cele făcute au spuse, iertați-mă pentru veniri și neveniri, iertați-mă pentru oboseală, pentru sufletul înghețat, iertați-mă și atât....

       Port în vene Crucea, toți o purtăm; uneori este atât de grea și atât de apăsătoare încât îmi vine să mă târăsc; alteori O uit, atât pare de ușoară. Azi, în Sfânta Neagră Vinere este atât de apăsătoare, atât de lăcrimată, atât de ... neagră. O privesc și din altarul sufletului meu se revarsă o milă dumnezeiască și lacrimi nepământene.

       Mi-e dor de tine mamă, mi-e dor de tine tată, mi-e dor de tine Doamne și mă rog să nu-mi mai fie dor.......

acolo unde îngerii plâng......

          Din veșmintele nopții vreau să mă desprind. Las în spate trecutul cu tot cu mine, cu năzuințele mele, cu zâmbete, cu bucurii, cu lacrimi. 

          Mă opresc în prezent; fac bine? Da, am ales, așa cum de fiece dată aleg din cotidianul infinitului destin ce mă așteaptă, ce mi se dăruiește, ce mi se destăinuie. Nu se poate altfel, nu se mai poate, nu mai pot. Prezentul, propriu-mi ecou, îmi întinde ambele brațe și mă îndeamnă: „Mergi, nu te opri, înainte!”

          Îmi întind palmele spre zorii ce vin șerpuind alene prin norii trecători. Nu-mi ghicesc viitorul: cărți, bobi, zațuri, palma stângă și alte preziceri.... La ce bun? Ce trebuie să se întâmple se va întâmpla. Între noapte și zori sunt eu, la bariera unui timp ce apune și este întâmpinat de cel ce răsare. În zi ....

          Aș vrea să ajung undeva, undeva unde este cel puțin bine. Aș vrea să-mi opresc căutările, să-mi alin dorurile, să cred cu tărie în țipătul, jalnic, al adevărului, să-mi bocesc nenoroacele, să oftez și să prind puteri pentru ... acolo, chiar dacă „acolo” îngerii plâng.

          

a trecut un an

        Ești acolo. Te știu, te simt, îți simt parfumul, îți bănuiesc mângâierile; ești acolo dar ești aici, ești în sufletul meu și acolo vei rămâne. Poate plângi, poate zâmbești, poate dai, poate chiar acum ceva primești; poate cerul se bucură de cristalinul râsului tău. Nu te aud și doare infintul durerii; nu te văd și doare orbitul uitării. Știu că ești acolo, știu că tocmai deschizi o ușă, știu că mă aștepți... Până la revedere să nu uiți că nu te uit, să nu uiți că Te iubesc Mami!