De ceva vreme hibernează în mine un gând, o întrebare ce mă tot chinuie şi nu-i dau niciun răspuns, cel puţin niciunul plauzibil: De ce minţim?
Chiar aşa - de ce oare nu ne este îndeajuns adevărul, evidenţa, bunul simţ?
De fapt, suntem înfieraţi cu minciuni din scutece, cum ar zice bunica, din prima secundă de lumină ce ne intră cu adevărat în irişi: "Vai! Cât de frumos eşti, copile!" - să fim serioşi, câţi dintre noi am văzut un prunc adus pe lume cu câteva secunde înainte de a-l ţine în braţe? Este vânăt, murdar şi ţipă.... Adevărul? Bucuria de nedescris că a venit pe această lume te face să-l vezi doar ca pe o minune, şi minunile sunt ... minunate.
De-a lungul vieţii - primii paşi cu bau - bau, copilăria cu pedepse, adolescenţa cu răzvrătiri, tinereţea cu vise măreţe, maturitatea cu regrete, bătrâneţea cu... bătrâneţea - toate le aşternem cu propriile adevăruri, în fapt, cu micile minciuni nevinovate.
Am încercat o zi, nici aia întreagă, să spun "numai şi numai adevărul" - o, Doamne! Am fost cel mai urât dintre pământeni. Ştiţi bine despre ce vorbesc: soţului - să se tămăduiască de sforăit - m-am culcat pe canapea şi a doua zi i-am cumpărat bilete la meci; vecinei - să nu mai asculte pe la uşi - am devenit "insuportabila" şi după amiaza i-am dăruit un castron de fructe; prietenei mele - să asculte mai mult, apoi să discearnă - nu vorbim nici acum, nu mi-a primit buchetul; şi, tot aşa, adevărul spus în câteva ore m-a costat salariul pe o lună şi nici nu m-am împăcat cu toată lumea.... Am revenit la micile şi nevinovatele minciuni, bineînţeles cu minciuna nevinovată:"am avut o zi tare proastă"...
Oare aşa au păţit toţi cei care, într-un fel ori altul, au încercat să spună numai adevărul? Cred că da. Ca un abur, ca o ceaţă, ca ceva nepământea şi totuşi - atât de reală, atât de umană - minciuna se naşte şi moare odată cu noi.
Cine a spus prima minciună? Cine a inventat-o? Acela este vinovat! ... Am mari îndoieli în privinţa asta; de fapt ultimul, ultimul mincinos este cel vinovat - el a continuat - şi nimeni nu-i pune capăt, nimeni nu are acest curaj nebun de a spune adevărul tot timpul, toată viaţa sa. Sau poate că există o asemenea persoană - într-un alt univers........................
