Am vrut să fiu frunza verde a primăvăraticelor cărări. Am devenit și m-am aurit mai devreme decât toată bucuria adierilor.
Am vrut să fiu soarele dezmierdător de traiuri lungi și blânde. Am devenit și n-am putut încălzi toate sufletele încercate.
Am vrut să fiu seară și dimineață, secunde lungi, aprige, odihnitoare. Am devenit și mi-am rătăcit tinerețea în ele.
Am vrut să fiu șoapte alintătoare, fără doruri prea multe. Am devenit și m-am uitat în ele.
Am vrut să fiu, am dorit să fiu ceva pentru care nu eram pregătită să continui, să înțeleg, să trăiesc. Atunci m-am regăsit într-un octombrie divin și am fost eu - frunză, soare, zi și noapte, șopot blând, dorință......
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu