Sunt obosită și stingheră. Îmi simt sufletul înghețat și pustiit. Jinduiesc după miasmele copilăriei, și după mângâierile mamei, după ajutorul tatei, după privirea fratelui, după surâsul bunicilor; jinduiesc după sufletul curat. Azi, vă cer iertare. Iertați-mă pentru toate cele făcute au spuse, iertați-mă pentru veniri și neveniri, iertați-mă pentru oboseală, pentru sufletul înghețat, iertați-mă și atât....
Port în vene Crucea, toți o purtăm; uneori este atât de grea și atât de apăsătoare încât îmi vine să mă târăsc; alteori O uit, atât pare de ușoară. Azi, în Sfânta Neagră Vinere este atât de apăsătoare, atât de lăcrimată, atât de ... neagră. O privesc și din altarul sufletului meu se revarsă o milă dumnezeiască și lacrimi nepământene.
Mi-e dor de tine mamă, mi-e dor de tine tată, mi-e dor de tine Doamne și mă rog să nu-mi mai fie dor.......
