„Când traversez strada în ce parte să privesc? Stânga și dreapta?” - mi-am întrebat părinții..... „Traversezi ca în viață, privind spre stânga, privind spre dreapta; apoi întorci capul spre trecut, să nu lași ceva în urmă neterminat, pe cineva neajutat; apoi scurtezi în față, viitorul și întinzi mâinile să nu uiți, și viitorul are nevoie de ajutorul tău.”
Așa am trăit, așa trăiesc, așa voi continua să traversez prin viață.
Dacă nu întind mâinile, am impresia că se vor topi, că se vor încrâncena într-o durere surdă, absurdă și nu le voi mai putea folosi.
Dacă nu privesc în jurul meu, mă macină gândul că nu mă vede nimeni, că nimeni nu mă bănuiește și ziua va trece ca un gol imens.
Dacă nu traversez viața și mă opresc lângă ciuturi stătute de timp, am impresia că nu voi afla niciodată izvorul dătător de ajutor.
Traversez ca în viață orice secundă a eu-lui meu.
Pe aici se poate trece!
