Răsărind din înghețatul pământ te-ai transformat în vise împlinite. Plăpând, firav, micuț dar atât de puternic! Pari desprins din alte tărâmuri, din alte universuri înfundate în măiestre picuri. Pari că te naști de la țărmul omătului, care în fiecare an îți face loc, îți ține de cald, îți priește înfloririi. Ca în fiecare an mă opresc să-ți absorb miasma, să-ți mângâi existența cu un zâmbet larg, să te ocrotesc într-o ramă din sufletul meu. Ca în fiecare an mă trezești, mă dezmierzi, mă uimești. Cine ești? De unde ai sosit? Peste tot umbli, toți te recunosc, ești primul care sosești. Credeam că verdele este solistul prim, dar nu, ești tu, cel alb, cel imaculat, ca un strop de nor........
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu