Pentru ultima lună din an, pentru amintiri, pentru speranțe
A fost un an greu, un an ce m-a pricopsit cu dureri, cu lacrimi, cu frustrări, cu... nelalocul lor - an puternic; căci toate au trecut prin mine, eu prin ele și toate mi-au întărâtat ființa să merg înainte. M-am certat cu visele, mi-am onorat promisiunile, mi-am urmat pașii înnămețiți de ardoarea de a reuși. Mi-am dăruit palme usturătoare, mi-am recunoscut greșeli și le-am păstrat ca erată, mi-am târât inconștientul până la absurdul prăpastiei căzând și ridicându-mă.
Am bocit, am iertat, am iubit.
Potecilor curbate ale sufletului le-am întins nămeți pentru un viitor pe care nu-l cunosc dar pe care îl aștept.
Amintirilor răsucite ca un dans incandescent al epoleților luminii le-am medaliat cicatricile și le port, sunt ale mele toate.
Speranțelor le găsesc mereu odihnă și popas, de vor să rămână, de vor să treacă, de vor...
Aștept Noul An cu năzuința că va fi unul puternic. Dorința mea? Să nu am dorințe.
Pentru ultimele zile din an, pentru speranțe.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu