când plânge.....

     .....sufletul ce ştii că-l ai, alinăţi-l cu adierea unei flori. Închipuieşte-ţi că de mâine nu vei mai simţi suavul său parfum.

     Când plânge inima şi simţi durere, caută mângîierile cerului. Şi privirea ta s-ar putea întuneca mâine.

     Când plânge o speranţă ce ai crezut că-ţi aparţine, ascultă o privighetoare. Poate mâine, deşi vei vrea, n-o vei mai auzi.

    Când plânge lacrima, cu toate ale tale, cu suflet, inimă, speranţă.... Alină-ţi mângâierea privighetorii azi. De mâine, poţi să taci......

plângi dacă aşa îţi spune propria ta liniştire, dar nu uita să zâmbeşti după ce apele au coborât la vale.

nu ştii, nimeni nu ştie, de mâine......