"atingeri"

     Mă urmăreşti de multă vreme, fără să simt, fără să ştiu, fără să-mi pese. Încerci să-mi prinzi dansul şi să mă răsfeţi într-o colivie. Atunci , dacă nu sunt ca tine, să fiu îndepărtată. Încerci să-mi pui hăţuri şi botniţă - uiţi că strugurii sunt acrii. Eu i-am gustat şi pe cei dulci, iar tu nu faci deosebirea, sau ai uitat. Încerci să-mi schimbi habitatul şi mă atârni de acele din cactuşi - să mor înţepată de ironia ta. Nu-ţi dai seama că şi ei înfloresc iar parfumul lor şi ţie îţi provoacă stări. Uiţi principalul - şi tu eşti fluture, şi tu eşti din omidă... Dacă niciun rău nu îmi poţi face - mă atingi, la început timid, apoi vrei să mă strângi în palmă conştientizând că-mi poate reteza orice bătaie de aripi. Ce-mi mai rămâne ?  Să mă bucur de soare, să mă bucur de flori, să te las să mă atingi.

     Îmi ajunge atât, o atingere, nu vreau mai mult, deja sunt prea departe...
    Şi, că să vezi că nu am nicio supărare, îţi voi lăsa o ultimă atingere - cu buzele mele "pătate"- un ultim sărut, pe obrazul tău "imaculat", pentru o vară blândă ...  pentru tine, cel fără de aripi ....