Din când în când, rar ce-i drept, apar noaptea coborând pe treptele pustii, au plimbându-mă prin cine ştie ce stufăriş de gânduri.
Din când în când, prea rar - aşa-i, mă vezi în dreptul unui felinar obraznic ce-mi cântă versuri, vechi, cu deocheate rânduri.
Din când în când îmi amintesc de tine. O, nu te uit - eu nu ştiu să te pot uita iar de nu scriu, nu-i niciun bai, revin eu cu petale.
Din când în când mă mai opresc din muncă, din visări, din somn şi-ţi strig, să nu mă uiţi şi să m-aştepţi: "Sărut ochişorii matale !".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu