în direct de pe Pământ

De ce trăiești atât de sus cu-același timp de viață?
Când soarele ți-e la apus speri să ai altă față?
De ce privești octogonal cu-aceleași lacrimi bază?
Când ochelari-ți sunt de cal și nu ai altă fază.
Că ai noroc, eu nu contest, născut cu stea în frunte,
Și dăruit, fără protest, ai fost cu lucruri multe.
Că aripi ai, eu nu le vreau, întinse-au fost de soartă,
Și fără griji, numai ca eu s-aștept la altă poartă.
Eu sunt de jos, și eu trăiesc pe-un alt tărâm de vise,
Tu ești de sus, acolo, în zile mie nepermise.
Ei, cei mai mulți sunt între noi, se ostoiesc în apă
Și în speranțele de sus, doar jos mai sapă...........