ROBIN McLAURIN WILLIAMS

          

  

  Ai uitat să spui ”Rămas bun!” Am uitat să-ți spunem cât de mult te-am iubit! 

    

  

   Acum îți privești publicul de pe ecranul propriu; nu fii trist și nu ne întrista; adevărat, parcă rolul ăsta nu se potrivește firii tale, dar e un rol pe care l-ai jucat până la marele final. Misterios, ilogic, ca o mască îl porți spre disperarea noastră de a încerca o deslușire, o explicație, fie și ambiguă, a ultimei priviri de... sus.

       Te aplaudă o lume! O lume a fost și este la picioarele tale și azi, plângând. 

       Eu nu voi plânge, nu-mi dai voie și te-aș întrista, nu mai vreau să fii trist.

       Eu nu te voi uita, nu-mi permit să te uit nici când s-a stins ultimul reflector.

       Aș vrea să spun mai multe, dar a fost spus tot ce trebuia; aș vrea să râd ca să simt că trăiești, dar tu trăiești deja; aș vrea să-ți dovedesc că ești o Stea între stele dar ai ajuns deja la ele, aș vrea........ Bine, am înțeles acum, am să tac, am să râd, am să mi te amintesc, am să te iubesc.

    Rămas bun râsului tău,
 rămas bun plânsului tău, 
rămas bun Omule bun!

ROBIN McLAURIN WILLIAMS