luni, 11 august 2014

axa prioritară: RENAȘTEREA

       



       Am păcatele mele, ca tine sau ca altcineva; m-am născut cu ele, sunt în gena mea; le-am dobândit, le-am câștigat; le urmez și le vânez ca pe niște greșeli permanente explorate de promiscuitatea propriului meu suflet. Sunt ale mele, pe multe le-am acceptat, cu multe m-am luptat și pe restul le-am conceput înspre propria-mi apărare. O, dar am încercat mici debarasări, mici ajustări modelate din finețile unei dimineți primăvăratice; am încercat oprirea la prima autogară sau schimbarea macazului - uneori mi-a ieșit, alteori nu; uneori am ținut cont de păreri și opinii, oricât de controversate, alteori am trecut peste șoapte. Au trecut anii și obișnuința defectelor și păcatelor tinereții mi-a scrijelit dur existența astfel încât, astăzi, am ajuns să mă întreb dacă este posibil să mă schimb, să renunț la năravurile rele și să aduc pace mie. Pare greu dar nu imposibil. Prima întrebare este ”De ce?” A doua ”Ce pun în schimb?” A treia ”O fac pentru mine sau...?” Mă cunosc prea bine ca să nu-mi răspund sincer: ”Nu-mi mai este bine cu ele; bunătate și înțelegere; în primul rând pentru mine”.

       Am nevoie de finanțare comunitară europeană sau extrabugetară, am nevoie de ajutor, am nevoie de sfaturi, am nevoie de sponsori, am nevoie de nevoia de a mă naște curată, de a trăi curată, de a-mi impune curățenia sufletească ca pe o primordialitate de viață. Cine va investi pentru înfrumusețarea, pacea și liniștea permanentă a sufletului? Poate familia sau prietenii, poate societatea ori statul, poate primarul sau vecinul, poate țara sau U.E. sau ......; oricum, ar trebui să mă adresez cuiva care este dispus să ajute.
       Voi iniția un proiect, îi voi redacta nevoile, îi voi urmări finanțarea și îi voi atașa un mic avatar -  o coroniță verzuie ca o ultimă speranță plutitoare pe ape. Titlu? - axa prioritară: RENAȘTEREAEvident este un unicat și mai am de așteptat până cele câteva pagini vor primi acceptul, și, cu siguranță voi aștepta și în viața asta, și în oricare altă viață va mai veni, ajutorul sperat, gângurindu-mi aceeași întrebare de câteva secole încoace: pe noi, cei ce avem nevoie și vrem să renaștem, pe noi cine ne ajută ? 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu