Oare va veni? Oare ne va dezmierda?
Cu câte speranţe o aşteptăm, câte priviri imploră. Caldă sau rece, liniştită sau trăsnită, de la vest au de la est - de ori unde e bine venită. Ca o spălare de păcate, de mizerii cotidiene; ca o renaştere din cicoarea pădurilor de altădată; ca un ultim popas al verii, numai să vină. Picături cristaline dătătoare de viaţă, ploaia se lasă şi azi aşteptată, norii fierb, cerul e tulbure şi ochii aşteaptă, speranţe de picuri......
Ave, a venit!
RăspundețiȘtergereAdevărat a venit, "Anonimus". Îţi doresc speranţe, mii de speranţe împlinite în realizări!
RăspundețiȘtergere