Când uiți de unde ai plecat - uiți de temeri, uiți de speranțe franjurite, uiți de nodurile ce ți se zbăteau în piept, uiți ce greu ți-a fost la începuturi. Mergi înainte cu un singur gând: „Va veni și rândul meu, să vezi ce-o să fac atunci!” Și uiți de unde ai plecat, și uiți că cineva ți-a întins o mână, și uiți că ai avut o singură adevărată șansă, și uiți să dai o parte din darul primit înapoi..... 

   La un moment dat îți este greu, viața are vijeliile sale și, sigur, și tu vei fi prins în mendre, întrebându-te „De ce? De ce eu?”

   Când uiți de unde ai plecat, tu uiți de tine..... Eu de ce mi-aș aminti? Eu de ce ți-aș șterge lacrimile? Eu, de ce eu?

Să nu uitați că ieri ați urcat de jos, oricât de sus ați fi azi.....