Mi-e dor de dimineți senine când mă trezeau șoaptele bunicilor și înviorarea păsăretului; când scoteam apa din fântână privind cu respect găleata plină ochi; când mirosea a copilărie și grijile erau departe; când ploaia curgea la timp și soarele nu năpârlea totul.
Mi-e dor de lumea zâmbitoare, de lucrurile normale și de foșnetul nunților de toamnă; de prietenii care rămâneau prieteni; de tinerețea părinților și de năzdrăvăniile fratelui; de serile sfârșite cu povești; de somnul lin, adăpostit la sânul mamei.
Mi-e dor de mine și mă afund în visare sperând să mă trezesc lângă ciutura veche.....
Mi-e dor de lumea zâmbitoare, de lucrurile normale și de foșnetul nunților de toamnă; de prietenii care rămâneau prieteni; de tinerețea părinților și de năzdrăvăniile fratelui; de serile sfârșite cu povești; de somnul lin, adăpostit la sânul mamei.
Mi-e dor de mine și mă afund în visare sperând să mă trezesc lângă ciutura veche.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu