”Eu nu mă tem de nimeni” - afirmă copilul
”Cum?! Nu te temi de mama, de tata, de bunici, de bau - bau? Nu te temi de Dumnezeu?!” - întrebă omul mascându-și persiflarea din voce.
”Nu.” - veni imediat răspunsul, simplu, naiv, cu o ridicare din umeri.
”Acum, ești piciulică, dar tot o să vreau să-mi răspunzi. De ce? De ce nu ai nicio frică?” - era curios și în același timp vesel de ceea ce ar urma.
”Păi, cum să-ți fie frică de cei pe care-i iubești??” - și copilul își continuă joaca fără a băga de seamă stupoarea lăsată în urmă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu