Lecția I

       ”Eu nu mă tem de nimeni” - afirmă copilul 

    ”Cum?! Nu te temi de mama, de tata, de bunici, de bau - bau? Nu te temi de Dumnezeu?!” - întrebă omul mascându-și persiflarea din voce.

       ”Nu.” - veni imediat răspunsul, simplu, naiv, cu o ridicare din umeri.

      ”Acum, ești piciulică, dar tot o să vreau să-mi răspunzi. De ce? De ce nu ai nicio frică?” - era curios și în același timp vesel de ceea ce ar urma.

       ”Păi, cum să-ți fie frică de cei pe care-i iubești??” - și copilul își continuă joaca fără a băga de seamă stupoarea lăsată în urmă.

ziua Înălțării Sfintei Cruci

  

    Nu știu dacă Sfânta Cruce chiar a fost găsită, măcar bucățele din ea; nu știu dacă toate tradițiile acestei zile îți pot aduce alinare, sănătate, belșug, dragoste. Am auzit de piatra nestemată a șerpilor ce-ți dă sănătate, am auzit de busuiocul alinător de dureri, am auzit de monedele sfințite ce-ți dau noroc peste ani, așa cum am auzit de mentă, busuioc, cimbru și măghiran că ar fi plante magice odată sfințite astăzi. Și am mai ascultat în pruncie povestea Crucii de la bunici, de la părinți, de la rude, și am luat aminte; tulburătoare poveste în mintea de atunci, o amintire vie în mintea de acum și un fior de veghe în clipa de față.

   Mă rog la Sfânta Cruce Înălțată astăzi, mă rog la vara care pleacă acum, mă rog la rodul toamnei ce azi a venit, mă rog la Cel pentru care cerurile s-au deschis din momentul acela. Nu pot decât să mă rog să accept cu ușurință că a fost așa cum trebuia să fie, altfel, nu se putea, altfel poate nu știam să mă rog............