Ca în fiecare ultimă zi a anului mă retrag în retrospectivă.
Ce și cum a fost, unde am greșit și cum voi îndrepta, de ce am lăcrimat și cum voi zâmbi, împliniri, dezamăgiri.... Toate au fost ale mele, toate stau cuminți, își așteaptă rândul, au să dispară sau vor reveni. Sunt atât de multe, atât de variate, unele mai plăcute, altele ce se vor uitate și îngropate, câteva se combină, câteva se pierd pe cărarea ultimei zile, câteva se continuă nestingherite de cele 12 bătăi. Am și poveri, experiențe neașteptate de către o viață ce se vrea trăită cu intensitate și lumină, pe care le voi purta până la ultimul an, ultima bătaie, dar cine nu are? Adun, scad, socotesc iar și iar și iar, aștept rezultatul, conciliant de altfel, și încerc toate zâmbetele pe care le știu prea bine.
Off, a fost un an greu, trebuie să recunosc. Greu, prăpăstios, bolnăvicios, alunecos și nu prea vesel. EU, mă bucur că sunt la finalul său. Am adunat puteri puerile, am îngânat rugăciuni, am lăcrimat în speranțe deșarte, m-am târât spre final și am ajuns. Asta-i cel mai important, să ajungi, chiar și pe ultimul loc. Și ca mine sunt mulți, poate prea mulți.
Oftatul mă liniștește, mă încurajează să fac o urare Anului cel Nou, așa, pentru veșnicia speranței planetei, pentru voi și pentru mine:
Să intrați în Noul An victorioși și să luptați cu furie pentru clipe fericite!
Să țineți cu ambele mâini de sănătatea ce o aveți și să nu-i dați drumul !
Să alergați la maraton în calea norocului și să-l împodobiți toate cele 12 luni ce vor veni !
Să iubiți, să fiți iubiți și să luptați pentru fericirea proprie fără niciun abandon !
LA MULȚI ANI !