... sunt zile şi zile, nopţi şi nopţi, picuri de clipe - amintiri. Trăirile de fiecare secundă devin muribunde, devin banale; ca şi cum toate sunt treceri ale umbrei mele peste toate, peste tot, chiar şi peste mine.
Încerc să mă scutur de azi, gândul mă poartă spre culcare, privirea se agaţă de ultima stea; încerc să adorm. Adormirea simţurilor este aşa de relativă, aşa de pe nesimţite încât mai aud şopotele vântului şi aripa apusului. Mintea? O, cu ea este o altă narare despre cele ale somnului. Mintea umblă, caută răspunsuri, cloceşte idei nemaiauzite şi... tace. Adorm. În final adoarme şi mintea, şi trupul, şi visul - am reuşit să mă scutur de azi în mâine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu